« Intr-o lume atat de rau construita precum a noastra nu exista decat o singura solutie : revolta .» (Luis Bunuel)« In opinia mea, cel mai mare regizor este Luis Bunuel » ( Alfred Hitchcock, in anul 1972)
Filme vazute: Los olvidados (1950) * El (1953) * Robinson Crusoe (1954) * Viridiana (1961) * Simón del desierto (1965) * Belle de jour (1967) * La voie lactée (1969) * Tristana (1970) * Le charme discret de la bourgeoisie (1972) * Cet obscur objet du désir (1977).
Filme vazute: Los olvidados (1950) * El (1953) * Robinson Crusoe (1954) * Viridiana (1961) * Simón del desierto (1965) * Belle de jour (1967) * La voie lactée (1969) * Tristana (1970) * Le charme discret de la bourgeoisie (1972) * Cet obscur objet du désir (1977).
OBIECTIV : Bunuel a fost deosebit de apreciat la festivalurile europene de film. A castigat Marele Premiu ( 1961) si premiul pentru regie (1951) la Cannes , « Leul de Aur » pentru cel mai bun film (1967) si premiul special al juriului ( 1965) la Venezia , Marele Premiul al Academiei Britanice de Film si Arta Teatrala (1974), precum si premii pentru intreaga cariera la Berlin (1968), Moscova (1979) si Venezia (1982). De asemenea a fost recunoscut si in Statele Unite ca unul dintre marii regizori : castigator al premiului Oscar pentru cel mai bun film strain (1973) si castigator al Premiului Asociatiei Americane a Criticilor de Film (1972 si 1977).
SUBIECTIV : Visul este esential in filmele lui Luis Bunuel. De altfel, ca principal reprezentant al suprarealismului in cinematografie, cel mai mare regizor spaniol al tuturor timpului a fost un avangardist, un demolator al burgheziei si al bisericii. Puterea de sugestie a filmelor lui Bunuel este remarcabila, iar temele sale, in aparent repetitive in toate creatiile sale converg neincetat spre inconstient, spre nebunie sau spre oniric.
Interesant este ca prin filmul sau de doar 20 de minute « Un chien andalou » (1928) Bunuel a creat un punct de plecare in care a revenit dupa mai bine de trei decenii. Marturisesc ca nu am putut vedea acest film de debut din ratiuni pur si simplu sufletesti: Oricum, lama ce trece printr-un glob ocular al unei femei si capul in putrefactie al unui cal (ascuns intr-un pian ) sunt imagini ce au constituit fara indoiala in acel moment un manifest visual terifiant.
Bunuel nu a mai socat la fel de puternic din punct de vedere al imaginii, dar a fost un instigator foarte creativ din punct de vedere al subiectelor filmelor sale. Impotriva bisericii catolice s-a ridicat frecvent. Intr-unul din filmele sale de referinta ( Viridiana ) regizorul reconstruieste scena Cinei cea de taina din celebrul tablou al lui Leonardo, inlocuind insa ( scandalos pentru Spania anilor ’60) pe Isus si pe apostolii sai cu niste tarani saraci, betivi si nebuni. Intr-un alt film al sau Isus apare ca un om normal, cu deprinderi casnice ( doreste sa se barbiereasca, ii este foame, alearga si rade zgomotos ).
Burghezia, cu deprinderile sale invechite, este prezentata in filmele lui Bunuel in tonuri grave, plina de snobism, de dispret fata de muncitori sau fata de artisti. Cu precadere in ultimele filme pe care le-a regizat -probabil si cele mai valoroase ale sale- cineastul se remarca si printr-o virulenta critica la adresa imoralitatii societatii. Femeile constituie in acest sens deopotriva obiectul si mijlocul acestei imoralitati, fiinte care se transforma usor din neintelese in victime ale propriilor trairi si instincte. Subjugand dorintele celor din jur, femeile apar in filmele lui Bunuel ca principale creatoare de drame sufletesti, de nelinisti interioare. Si totusi, ingaduitor, Bunuel te indeamna parca la o viziune paterna asupra femeii, subintelegand nevoia acesteia de protectie, de atentie, de dragoste.
Bunuel este remarcabil prin originalitatea debordanta, prin plasmuirea visului integrat constient realului. Trecerile din inconstientul personajelor in viata reala se face simplu, fara a complica in schimb firul normal al povestii. Fiindca, desi poate parea surprinzator, toate filmele lui Bunuel sunt inainte de toate filme ce pot fi intelese ca simple relatari ale unor momente din viata unor personaje. Stilul inconfundabil al marelui regizor suprarealist incita si dezarmeaza sufletul , il transforma intr-un ganditor, in timp ce imaginile operelor sale indeamna ratiunea la reverie. Bunuel transforma, fascineaza, iar trairea filmelor sale hipnotizeaza. Maestrul visului in cinematografie merita toata atentia oricarui cinefil adevarat.
SUBIECTIV : Visul este esential in filmele lui Luis Bunuel. De altfel, ca principal reprezentant al suprarealismului in cinematografie, cel mai mare regizor spaniol al tuturor timpului a fost un avangardist, un demolator al burgheziei si al bisericii. Puterea de sugestie a filmelor lui Bunuel este remarcabila, iar temele sale, in aparent repetitive in toate creatiile sale converg neincetat spre inconstient, spre nebunie sau spre oniric.
Interesant este ca prin filmul sau de doar 20 de minute « Un chien andalou » (1928) Bunuel a creat un punct de plecare in care a revenit dupa mai bine de trei decenii. Marturisesc ca nu am putut vedea acest film de debut din ratiuni pur si simplu sufletesti: Oricum, lama ce trece printr-un glob ocular al unei femei si capul in putrefactie al unui cal (ascuns intr-un pian ) sunt imagini ce au constituit fara indoiala in acel moment un manifest visual terifiant.
Bunuel nu a mai socat la fel de puternic din punct de vedere al imaginii, dar a fost un instigator foarte creativ din punct de vedere al subiectelor filmelor sale. Impotriva bisericii catolice s-a ridicat frecvent. Intr-unul din filmele sale de referinta ( Viridiana ) regizorul reconstruieste scena Cinei cea de taina din celebrul tablou al lui Leonardo, inlocuind insa ( scandalos pentru Spania anilor ’60) pe Isus si pe apostolii sai cu niste tarani saraci, betivi si nebuni. Intr-un alt film al sau Isus apare ca un om normal, cu deprinderi casnice ( doreste sa se barbiereasca, ii este foame, alearga si rade zgomotos ).
Burghezia, cu deprinderile sale invechite, este prezentata in filmele lui Bunuel in tonuri grave, plina de snobism, de dispret fata de muncitori sau fata de artisti. Cu precadere in ultimele filme pe care le-a regizat -probabil si cele mai valoroase ale sale- cineastul se remarca si printr-o virulenta critica la adresa imoralitatii societatii. Femeile constituie in acest sens deopotriva obiectul si mijlocul acestei imoralitati, fiinte care se transforma usor din neintelese in victime ale propriilor trairi si instincte. Subjugand dorintele celor din jur, femeile apar in filmele lui Bunuel ca principale creatoare de drame sufletesti, de nelinisti interioare. Si totusi, ingaduitor, Bunuel te indeamna parca la o viziune paterna asupra femeii, subintelegand nevoia acesteia de protectie, de atentie, de dragoste.
Bunuel este remarcabil prin originalitatea debordanta, prin plasmuirea visului integrat constient realului. Trecerile din inconstientul personajelor in viata reala se face simplu, fara a complica in schimb firul normal al povestii. Fiindca, desi poate parea surprinzator, toate filmele lui Bunuel sunt inainte de toate filme ce pot fi intelese ca simple relatari ale unor momente din viata unor personaje. Stilul inconfundabil al marelui regizor suprarealist incita si dezarmeaza sufletul , il transforma intr-un ganditor, in timp ce imaginile operelor sale indeamna ratiunea la reverie. Bunuel transforma, fascineaza, iar trairea filmelor sale hipnotizeaza. Maestrul visului in cinematografie merita toata atentia oricarui cinefil adevarat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu