INGMAR BERGMAN

« Analizand opera sa din toate perspectivele artei cinematografice, Ingmar Berman este probabil cel mai mare regizor al istoriei filmului » (Woody Allen )

Filme vazute: The Seventh Seal (1957) * Wild Strawberries (1957) * The Magician (1958) * The Virgin Spring (1960) * Through a Glass Darkly (1961) * Winter Light (1962) * Persona (1966) * Hour of the Wolf (1968) * Shame (1968) * The Ritual (1969) * The Passion of Anna (1969) * Cries and Whispers (1972) * The Serpent's Egg ( 1977) * Autumn Sonata (1978) * Fanny and Alexander (1982) * After the Rehearsal (1983).

OBIECTIV : Ingmar Bergman este indiscutabil cea mai mare personalitate a cinematografiei scandinave. La marile festivaluri internationale de film are peste 60 de premii obtinute, printre care de trei ori premiul Oscar pentru cel mai bun film strain (1961, 1962, 1983), de 5 ori premiul criticilor americani de film (1966, 1968,1969,1972,1973), « Ursul de aur » la Berlin (1957), « Leul de Aur » la Venezia ( 1982) Premiul pentru intreaga cariera la Cannes ( 1997), Premiul Cesar ( 1984), Premiul pentru intreaga cariera a Asociatiei Americane de Film (1990), Premiul pentru intreaga cariera a Academiei Europene de Film (1988).

SUBIECTIV : Filmele sale urmaresc teme de mare adancime emotionala si intelectuala: relatia omului cu Dumnezeu, relatia omului cu sine, conditia sa de muritor, plina de angoase, de indoieli, de credinte zdruncinate, dar si de iubiri obsesive.
Bergman prezinta cea mai lipsita de compromisuri viziune personala asupra sufletului uman. Concluzia : nu putem nicodata intelege exact ce simtim si cu atat mai putin ce simt ceilalti. Intre dureri si regrete, angoase si frustrari, boala psihica si moarte, omul nu se poate niciodata regasi cu adevarat in aceasta viata. Personajele lui Bergman se situeaza mereu pe pozitii contradictorii atat cu propria lor existenta , cat si fata de ceilalti. Femeile, o constanta a universului cinematografic bergmanian, par la prima vedere firave, nesigure, cuprinse de nelinisti si de regrete tardive, cautand iubirea si calmul vietii de familie. Dincolo de aceasta suprafata aparenta, sufletele lor degaja obsesii infioratoare, psihoze continue, dar si o extraordinara capacitate de a indura probleme cotidiene, de a suporta raul. Tot prin personajele feminine, Bergman compune izvorul senzualitatii extreme. Feminitatea se transforma mereu in erotism, forta exteriorizata a celei interioare, mai profunde , dar mai predispusa compromisului.
In schimb, barbatii au o structura diferita. In filmele lui Bergman, ei detin adevaruri, dar sunt lipsiti de mijloacele pentru a le pune in valoare. Distanti, predispusi spre solitudine, cu accente false de integritate si siguranta. Sub aceasta masca insa, ii regasim mereu incarcati de proprile neputinte, pusi intr-o stare de inferioritate fara de femeile de langa ei.
Si totusi, Bergman nu traseaza in nici un moment o comparatie intre barbat si femeie. Evidenta este doar diferenta dintre ei.
Copii apar deseori in filmele regizoruilui suedez, ca personaje dotate cu un simt propriu, pierdut de cei maturi. Desi avand nevoie de protectia si afectiunea celor mari, copii sunt predispusi spre viziuni profunde, iscodind si descoperind o lume numai a lor.
Dincolo de personaje si de actiunile lor, lumea filmelor lui Bergman este o perpetua desfasurare de stari si de conflicte interioare : ura ascunsa se transforma in final in revolta, depresia neafisata se modifica spectaculos in boala psihica, dezamagirile prea indelung nedeconspirate esuaza in tragice renuntari la viata.
In filmul lui Bergman chiar si marele Freund ar gasi material pentru studiu, iar din punct de vedere filosofic Kierkegaard, Nietzsche sau Camus ar putea gasi teme importante de dezbatere.
Si din punct de vedere al montajului sau al aspectelor tehnice, Bergman a fost un inovator, un nonconformist, iar ca prezenta socanta pentru timpul al sau al imaginilor cu tenta sexuala a fost mai degraba criticat. Ca orice opera esentiala insa, filmografia cineastului suedez a capatat forta odata cu trecerea timpului. In urma cu un deceniu, intr-un sondaj printre cincizeci dintre marii regizori ai lumii Ingmar Bergman a fost ales drept cel mai important cineast al istoriei filmului. Cu toate acestea, el ramane unul dintre cei mai putin cunoscuti regizori,. multe dintre filmele sale fiind considerate necomerciale si prin urmare inaccesibile marelui public.