« Dintre toate femeile care m-au rugat sa nu le uit, doar ea, care nu mi-a cerut niciodata asta, mi-a ramas mereu in suflet » (finalul filmului « Malena »)
Filme vazute: Nuovo cinema Paradiso (1988) * Stanno tutti bene (1990) * La leggenda del pianista sull'oceano (1998) * Malèna (2000) * La sconosciuta (2006).
OBIECTIV : Cel mai influent regizor italian al ultimilor 20 de ani, Giuseppe Tornatore este castigatorul Premiului Oscar pentru cel mai bun film strain (1989) si al Premiului Academiei Britanice de Film si Arta Teatrala (1991). De asemenea, a castigat premiul special al juriului la Cannes (1989), premiul pentru regie al Academiei Italiene de Film (1996, 1999, 2007) si premiul special al juriului la Venezia (1995).
Se afirma de unii critici ca filmul sau « Nuovo Cinema Paradiso » a revitalizat industria cinematografica italiana, care in ultimele doua decenii a reusit sa revina in atentia publicului.
SUBIECTIV : Filmele lui Tornatore sunt poezii despre viata. Nostalgice, melancolice, pline de tristeti tomnatice sau de iubiri calde ca ploile de vara, cu un incredibil iz atemporal. Daca imi este permis sa depasesc gradul normal de subiectivism as spune ca orice om care a vazut « Nuovo Cinema Paradiso » va ramane marcat de aceasta capodopera. Eu, unul, marturisesc cu cea mai mare sinceritate, consider acest film drept cel mai fascinant moment al istoriei cinematografiei. Si continuand as spune ca in mare masura prezenta lui Tornatore in acest top personal al regizorilor favoriti i se datoreaza.
Lumea filmelor lui Giuseppe Tornatore are o simplicitate unica, plina de trairi esentiale. E o lume a gandurilor pure, in care saruturile se transforma in iubiri eterne, tacute si totusi atat de adanci. O lume a batranilor simpatici, a copiilor zgomotosi, a femeilor idolatrizate de catre barbati. O lume obsesiv de onesta, de calda, de plina de adancuri.
Regizorul italian revine mereu in filmele sale la un teritoriu cunoscut (Sicilia natala) sau la ideea unei iubiri imposibile, ce apartine trecutului si prin care se traieste prezentul. Si intr-un caz si in celalat, povestirea ce sta la baza filmului este spusa cu seninatate, in tonuri pline de emotie, in accente romantice.
Societatea e o prezenta abila si mereu staruitoare in vietile personajelor. In toate filmele sale Tornatore prezinta efectele comunitatii asupra individului. De la sentimentul apropierii dintre oameni in « Cinema Paradiso » la fuga de ceilalti din « La Leggenda del pianista sull’oceano » si de la gelozia cruda, plina de ipocrizie din « Malena » pana la dezumanizante sentimente de respingere din « La sconosciuta », societatea pare sa aiba in creatiile regizorului sicilian forta de a modela, de a influenta.
In final insa, filmele lui Tornatore vorbesc prin ele insele. Imagini ce raman in inimile spectatorilor, muzica inconfundabila a maestrului Ennio Morricone, finaluri pline de sensuri. Vibratia peliculei infiora si transforma. Nimic nu va mai fi la fel dupa un film de Giuseppe Tornatore.
Filme vazute: Nuovo cinema Paradiso (1988) * Stanno tutti bene (1990) * La leggenda del pianista sull'oceano (1998) * Malèna (2000) * La sconosciuta (2006).
OBIECTIV : Cel mai influent regizor italian al ultimilor 20 de ani, Giuseppe Tornatore este castigatorul Premiului Oscar pentru cel mai bun film strain (1989) si al Premiului Academiei Britanice de Film si Arta Teatrala (1991). De asemenea, a castigat premiul special al juriului la Cannes (1989), premiul pentru regie al Academiei Italiene de Film (1996, 1999, 2007) si premiul special al juriului la Venezia (1995).
Se afirma de unii critici ca filmul sau « Nuovo Cinema Paradiso » a revitalizat industria cinematografica italiana, care in ultimele doua decenii a reusit sa revina in atentia publicului.
SUBIECTIV : Filmele lui Tornatore sunt poezii despre viata. Nostalgice, melancolice, pline de tristeti tomnatice sau de iubiri calde ca ploile de vara, cu un incredibil iz atemporal. Daca imi este permis sa depasesc gradul normal de subiectivism as spune ca orice om care a vazut « Nuovo Cinema Paradiso » va ramane marcat de aceasta capodopera. Eu, unul, marturisesc cu cea mai mare sinceritate, consider acest film drept cel mai fascinant moment al istoriei cinematografiei. Si continuand as spune ca in mare masura prezenta lui Tornatore in acest top personal al regizorilor favoriti i se datoreaza.
Lumea filmelor lui Giuseppe Tornatore are o simplicitate unica, plina de trairi esentiale. E o lume a gandurilor pure, in care saruturile se transforma in iubiri eterne, tacute si totusi atat de adanci. O lume a batranilor simpatici, a copiilor zgomotosi, a femeilor idolatrizate de catre barbati. O lume obsesiv de onesta, de calda, de plina de adancuri.
Regizorul italian revine mereu in filmele sale la un teritoriu cunoscut (Sicilia natala) sau la ideea unei iubiri imposibile, ce apartine trecutului si prin care se traieste prezentul. Si intr-un caz si in celalat, povestirea ce sta la baza filmului este spusa cu seninatate, in tonuri pline de emotie, in accente romantice.
Societatea e o prezenta abila si mereu staruitoare in vietile personajelor. In toate filmele sale Tornatore prezinta efectele comunitatii asupra individului. De la sentimentul apropierii dintre oameni in « Cinema Paradiso » la fuga de ceilalti din « La Leggenda del pianista sull’oceano » si de la gelozia cruda, plina de ipocrizie din « Malena » pana la dezumanizante sentimente de respingere din « La sconosciuta », societatea pare sa aiba in creatiile regizorului sicilian forta de a modela, de a influenta.
In final insa, filmele lui Tornatore vorbesc prin ele insele. Imagini ce raman in inimile spectatorilor, muzica inconfundabila a maestrului Ennio Morricone, finaluri pline de sensuri. Vibratia peliculei infiora si transforma. Nimic nu va mai fi la fel dupa un film de Giuseppe Tornatore.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu