Filmul lunii : "Antichrist" de Lars Von Trier

Doua filme am asteptat cu foarte mare interes in acest an: “Inglorious Basterds” al lui Tarantino si “Antichrist” –ul lui Von Trier. Ambele au primit aprecieri si elogii la Cannes, ambele au fost in aceiasi masura criticate. Lars Von Trier, un obisnuit al nominalizarilor pentru Palm D’Or ( cu vreo 7 filme nominalizate de-a lungul anilor) a propus in acest an o drama cu accente horror, despre care s-a vorbit mult inainte de premiera. Filmul a devenit foarte rapid unul controversat, la fel ca aproape toate ale regizorului danez, celebru pentru viziunile sale foarte originale si avangardiste.
« Antichrist » este o extraordinare sinteza a filmografiei lui Lars Von Trier. Are scene sumbre, pline de greutate tragica si de intuneric grotesc, precum in « Elementh of Crime »(1984), un prolog si un epilog alb-negru, influentat la fel ca in « Europa »(1991) din filmul noir al anilor ’40-’50, introspectii in sufletele personajelor , pline de dureri, suferinte si regrete precum in « Breaking the Wave » (1996), sexualitate dezarmanta , lipsita de orice inhibitii estetice , de felul celei din « Idioterne »(1998) si personaje cu tulburari launtrice profunde precum in « Dancer in the Dark »(2000). Dincolo insa de aceste similaritati artistice si creative cu alte opere ale regizorului , « Antichrist » este un manifest brutal al imaginilor terifiante, cu accente macabre. Forta sa primordiala, terorizanta, este data de incompatibilitatea cu orice alta creatie cinematografica de pana acum. Ideea pare la prima vedere una simpla, desi dramatica si plina de gravitate : in timp ce fac sex doi parinti nu observa ca in camera alaturata, copilul lor aluneca de la fereastra deschisa larg si moare. Tragedia ii provoaca mamei o depresie psihica puternica, fiind nevoita sa se interneze in spital. Sotul, terapeut, incearca sa o ajute insa in cadrul familiei, fortand recuperarea psihica dupa socul mortii baietelului, printr-o perioada de vacanta calma la o cabana pierduta in munti. Incercarile , mai mult sau mai putin medicale ale sotului se lovesc insa demoralizant de un psihic , al sotiei, ce pare complet pierdut in tenebrele bolii. E o lupta care nu poate fi castigata.
Dincolo de firul descriptiv al filmului se afla insa imensa putere de expresie a imaginilor, a gandurilor. Imprumutand ceva din suprarealismul filmelor lui Bunuel si Tarkovski sau din expresionismul german , filmul lui Von Trier este un joc al realului si irealului, al vietii si al visului, o contemplare a proprilor angoase, complexe, remuscari. Actiunea are un crescendo emotional vizibil. Moartea aduce suferinta, suferinta aduce durere, durerea aduce haos, iar in final cercul se inchide printr-o noua moarte. Psihoza personajului feminine nu poate fi oprita prin incercarile normale ale sotului, care dupa ce isi « exerseaza » criminalitatea prin uciderea unui animal- simbol, va sfarsi prin a desavarsi drama.
Filmul are accente religioase ( sau antireligioase ?!!)ce par evidente. Mentionari ale locului unde se petrece actiunea, denumit « Eden » ( simbolistica evidenta, cu atat mai mult cu cat singurele personaje sunt un El – Willem Defoe si o Ea – Charlotte Gainsborogh) precum si o piramida a durerii in care Ea devine cel mai mare rau, superior lui Satan, precum si reprezentari animalice ce contin apropieri de versetele apocaliptice ale lui Ioan.
Mai mult decat orice discutii si interpretari pe care le poate face orice spectator relativ avizat, filmul are o forta senzationala de expresie, atat vizuala cat mai ales emotionala. Scenele horror, fara a provoca in mod inutil subcontientul( precum in multe dintre productiile de gen ), sunt puternic ancorate in esenta scenelor, aducand momente de tensiune suplimentara. « Antichrist » este o lume dura, sfasietoare, lipsita de umanitate lucida, dar in schimb atat de pilduitoare pentru raul ce exista in fiecare dintre noi. Un film de arta care merita pe deplin titlul de cel mai controversat film al acestui an.

Topul regizorilor mei favoriti

1. Ingmar Bergman
2. Charles Chaplin
3. Stanley Kubrick
4. Luis Bunuel
5. David Lynch
6. Giuseppe Tornatore
7. Alfred Hitchcock
8. Lars Von Trier
9. Joel and Ethan Cohen
10. Michelangelo Antonioni
11. Emir Kusturica
12. Clint Eastwood
13. M. Night Shyamalan
14. Oliver Stone
15. Quentin Tarantino
16. Alejandro Amenabar
17. David Fincher
18. Darren Arronofsky
19. Francis Ford Coppola
20. Martin Scorsese