Exista o destul de generalizata perceptie a celor ce se uita la filme si care resping a priori filmele vechi, clasice, filmele alb-negru. Consider ca acestia nu sunt adevarati cinefili, adica iubitori de film. A respinge un film clasic e in aceiasi masura un act anti-cultural precum ar fi respingerea unei sculpturi al lui Fidias sau Michelangelo, al unei picturi al lui Botticelli sau Rembrandt, a filosofiei lui Socrate sau Aristotel sau a unei compozitii al lui Vivaldi sau Mozart. A spune fara a clipi « nu vreau sa ma uit la un film alb-negru » e o dovada clara, in opinia mea, de ignoranta retrograda.
Spun aceste lucruri fiindca filmul care m-a impresionat cel mai mult dintre cele vazute in aceasta luna ( si au fost cateva chiar deosebit de interesante) este « Double Indemnity », film realizat de americanul Billy Wilder in anul 1944. Opera specifica genului « filme noir » deosebit de apreciat in anii ’40-’50 , filmul lui Wilder se remarca prin actori de o senzationala naturalete ( Edward G. Robinson – genial in rolul agentului de asigurari Keyes sau Barbara Stanwick- seducatoare si inteligenta in rol principal pentru care a fost si nominalizata la Oscar).
Actiunea este deosebit de inventiv construita. Agentul de asigurari Walter Neff , indragostit de provocatoarea doamna Dietrichson accepta sa incerce savarsirea unei crime perfecte. Victimei, sotul doamnei D, i se insceneaza o moarte accidentala, in scopul obtinerii unei importante sume din asigurarea de viata a acestuia. Agentul Keyes, este cel care cu tact si experienta uluitoare reuseste sa descopere faptul ca totul a fost doar o inscenare, dar are probleme in a descoperi faptuitorul. In final, totul se transforma intr-un cerc vicios al remuscarii si crimei, al recunoasterii si al regretului tardiv. Filmul creaza o intensitate emotionala specifica filmului noir, un gen ce presupune o atmosfera sumbra, intunecata, cu personaje dubioase, detectivi corupti si femei usoare. Ceea ce insa este cu adevarat remarcabil din punctul meu de vedere este originalitatea trairii personajelor, scenele de un realism dramatic si modul personal in care esti transpus in actiune. Actiunea e narata de personajul principal, care ne face partasi la trairile si emorile sale, la gandurile si sentimentele care stau la baza faptelor sale. Acest mod de a relata povestirea apropie spectatorul de personaj, de intelesul actiunilor sale, de tot ce inseamna filmul. Tehnic, filmul este o imbinare subtila de expresionism german si forta a Hollywood-ului din perioada glorioasa a marilor studiouri, cu evidentierea atmosferei caustice a filmului noir.
Firesc, fimul este o capodopera a genului ( la fel ca de exemplu « The Maltese Falcon », « The Lady from Shanghai », “Sunset Boulevard” ,“The Killing” sau “Touch of Evil”) si poate fi apreciat ca atare de o minte deschisa, de cinefil adevarat.
Daca va plac filmele lui Hitchcock sau v-au impresionat « Taxi Driver » al lui Scorsese, « Blood Simple » al fratilor Cohen, « Basic Instinct » al lui Verhoeven sau « Seven » al lui Fincher sunt sigur ca puteti savura si acest film senzational al lui Billy Wilder : « Double Indemnity »
luni, 30 noiembrie 2009
marți, 3 noiembrie 2009
LARS VON TRIER
Sunt cel mai mare regizor al lumii. ( Lars Von Trier-in 2009, la Festivalul de la Cannes)Filme vazute: The Element of Crime (1984) * Europa (1991) * Breaking the Waves (1996) * The Idiots (1998) * Dancer in the Dark (2000) * Dogville (2003) * The Boss of It All (2006) * Antichrist (2009
OBIECTIV : Von Trier este un regizor apreciat atat de fani, cat si de critica. A castigat Marele Premiu la Cannes (2000), Premiul Juriului de la Cannes ( 1991, 1996), Premiul Cesar ( 1997), Premiul Fipresci (1996 si 1998), Premiul pentru cel mai bun regizor european ( 2003).
Are peste 60 de premii si aproape 50 de alte nominalizari la marile festivalurile internationale.
In 2008 Academia Europeana de Film i-a acordat un premiu special pentru realizari extraordinare in cinematografia europeana.
SUBIECTIV : Lars Von Trier este in acest moment probabil cel mai complex regizor al cinematografiei contemporane. Dificil de definit, imposibil de explicat, plin de fobii si de angoase, de trairi extreme si abisuri sufletesti, regizorul danez s-a manifestat in ultimii aproape 30 de ani ca o figura de o remarcabila originalitate in cinematografia mondiala.
Von Trier isi regizeaza filmele doar in Danemarca natala, fiind deja legendare fobiile sale legate de zborul cu avionul si de frica de a traversa marea, dar asta nu l-a impiedicat niciodata sa prezinte in productiile sale actiuni ce se petrec in Statele Unite, Germania sau Marea Britanie, sa revolutioneze tehnica de filmare, sa emancipeze total cinematograful prin filmele sale lipsite de prejudecati vizuale, lingvistice sau ideatice. Intr-o lume tot mai deschisa spre nou, Von Trier a fost mereu cel mai avangardist, cel mai individualist dintre regizorii ultimilor ani.
Primul lucru care exprima esenta cinematografica a lui Von Trier este viziunea sa ampla despre tehnica de filmare, despre manifestarea regizorala si scenica, despre motivatiile reale ale unui nou fel de a face film, reliefata in ceea ce la mijlocul anilor ’90 a insemnat miscarea initiata de el –Dogma’95.
Manifestul initiat de Von Trier si de colegul sau, regizorul danez Thomas Vinterberg insemna o remodelare extrema a ideilor privind modul de a face filme : lipsa muzicii, lumina naturala, camera mobila, lipsa unei apartenente geografice, locatiile naturale, realism extrem. Dintre regizorii care au imbratisat aceasta miscare insa doar VonTrier prin remarcabilele sale filme ce au urmat- « Idioterne », « Dancer in the Dark » sau « Dogville » - a reusit sa afirme crezul sau in opere cu un impact extraordinar la public si la critica.
Dincolo insa de acest model cinematografic propus de Von Trier , regizorul se evidentiaza mai ales prin particularitatile profunde ale filmelor sale. Filmele sale surprind prin simplitatea modului in care sunt transpuse sentimente ce transfigureaza spectatorul prin intensitatea lor, prin puterea lor. Vizionand un film al lui Von Trier, traiesti emotii ce iti provoaca pana la extrem mintea si inima.
Filmele lui ravasesc si terorizeaza, implica o enorma cantitate de emotie, te invaluie in taceri reci si strigate moarte. Oamenii iubesc nebuneste, sufera enorm si mor in liniste, aproape mereu lasandu-ti in suflet o tristete stranie, personala. Von Trier e un revolutionar al artei cinematografice,atat ca tehnica defilmare ,cat si ca intelegerea actiunii, ca originalitate a trairii. Hipnoza din “Europa”ca mod de a lega firul narativ, trairea extrema, brutala, dar infiorator de profunda a personajelor centrale din “ Breaking the Waves” sau “ Dancer in The Dark”, erotismul dus pana la marginea filmelor XXX in “Idioterne” sau macabrul ce strabate ultimul sau film, horror-ul « Antichrist » ,fac din Von Trier un creator esential al cinematografiei noului mileniu.
Are peste 60 de premii si aproape 50 de alte nominalizari la marile festivalurile internationale.
In 2008 Academia Europeana de Film i-a acordat un premiu special pentru realizari extraordinare in cinematografia europeana.
SUBIECTIV : Lars Von Trier este in acest moment probabil cel mai complex regizor al cinematografiei contemporane. Dificil de definit, imposibil de explicat, plin de fobii si de angoase, de trairi extreme si abisuri sufletesti, regizorul danez s-a manifestat in ultimii aproape 30 de ani ca o figura de o remarcabila originalitate in cinematografia mondiala.
Von Trier isi regizeaza filmele doar in Danemarca natala, fiind deja legendare fobiile sale legate de zborul cu avionul si de frica de a traversa marea, dar asta nu l-a impiedicat niciodata sa prezinte in productiile sale actiuni ce se petrec in Statele Unite, Germania sau Marea Britanie, sa revolutioneze tehnica de filmare, sa emancipeze total cinematograful prin filmele sale lipsite de prejudecati vizuale, lingvistice sau ideatice. Intr-o lume tot mai deschisa spre nou, Von Trier a fost mereu cel mai avangardist, cel mai individualist dintre regizorii ultimilor ani.
Primul lucru care exprima esenta cinematografica a lui Von Trier este viziunea sa ampla despre tehnica de filmare, despre manifestarea regizorala si scenica, despre motivatiile reale ale unui nou fel de a face film, reliefata in ceea ce la mijlocul anilor ’90 a insemnat miscarea initiata de el –Dogma’95.
Manifestul initiat de Von Trier si de colegul sau, regizorul danez Thomas Vinterberg insemna o remodelare extrema a ideilor privind modul de a face filme : lipsa muzicii, lumina naturala, camera mobila, lipsa unei apartenente geografice, locatiile naturale, realism extrem. Dintre regizorii care au imbratisat aceasta miscare insa doar VonTrier prin remarcabilele sale filme ce au urmat- « Idioterne », « Dancer in the Dark » sau « Dogville » - a reusit sa afirme crezul sau in opere cu un impact extraordinar la public si la critica.
Dincolo insa de acest model cinematografic propus de Von Trier , regizorul se evidentiaza mai ales prin particularitatile profunde ale filmelor sale. Filmele sale surprind prin simplitatea modului in care sunt transpuse sentimente ce transfigureaza spectatorul prin intensitatea lor, prin puterea lor. Vizionand un film al lui Von Trier, traiesti emotii ce iti provoaca pana la extrem mintea si inima.
Filmele lui ravasesc si terorizeaza, implica o enorma cantitate de emotie, te invaluie in taceri reci si strigate moarte. Oamenii iubesc nebuneste, sufera enorm si mor in liniste, aproape mereu lasandu-ti in suflet o tristete stranie, personala. Von Trier e un revolutionar al artei cinematografice,atat ca tehnica defilmare ,cat si ca intelegerea actiunii, ca originalitate a trairii. Hipnoza din “Europa”ca mod de a lega firul narativ, trairea extrema, brutala, dar infiorator de profunda a personajelor centrale din “ Breaking the Waves” sau “ Dancer in The Dark”, erotismul dus pana la marginea filmelor XXX in “Idioterne” sau macabrul ce strabate ultimul sau film, horror-ul « Antichrist » ,fac din Von Trier un creator esential al cinematografiei noului mileniu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)