La inceput tarziu de secol 21, traditia si conservatorismul Imperiului Britanic se regasesc cu subtilitate si eleganta in « The King’s speech », filmul regizorului Tom Hooper. Pornind de la povestea emotionanta a regelui George al VI-lea ( tatal actualei regine Elisabeth a II-a a Angliei), suntem pusi in fata unei lumi ce recreaza maretia unei epoci glorioase aflata in pragul modernitatii. Ducele de York, Albert, fiul regelui George al V-lea, se afla la mijlocul anilor ’30 in pozitia a doua pentru succesiunea la tronul tatalui sau. Fratele sau mai mare, Edward, urma sa devina rege potrivit traditiei seculare a primului nascut. Cei doi aveau in comun educatia si cultura specifice celei mai vechi case regale a Europei, dar erau foarte deosebiti : Edward- expansiv, rebel, libertin, sarmant, superficial, Albert – timid, corect, formal, familist si mai ales balbait. Defectul de vorbire il va transforma timiditea in complexe puternice, iar frica de a vorbi in public sau la radio devine o stare de permanenta inhibitie. Deznadejdea se amplifica in momentul in care mai multi terapeuti cunoscuti nu il pot ajuta sa depaseasca problema sa. Dupa mai bine de 10 ani de incercari zadarnice, sotia sa il angajeaza pe un obscur terapeut australian , Lionel Logue. Imediat dupa primele progrese reusite prin intermediul lui Logue, Albert se vede pus in situatia de a succede la tron fratelui sau Edward , care abdica in favoarea sa.
Filmul devine astfel un dialog intens intre Colin Firth( Albert, devenit regele George al V-la) si Geoffrey Rush ( profesorul Logue), picmentat cu umor englezesc, dar si certuri intense, dezamagiri si greseli, urmate de iertari si impacari. Cei doi devin prieteni si reusesc sa inteleaga impreuna izvorul problemelor lui Albert.
Filmul incepe cu un discurs sau mai degraba cu incercarea nereusita a lui Albert de a tine un discurs , in 1925 la inchiderea unei expozitii internationale la Londra. Ducele de York provoaca compasiunea publicului. Dificultatile sale de vorbire sunt grave, traumatizante, indeamna la resemnare. Finalul este maiestous. Dupa 14 ani, in 1939, Albert-regele George al VI-lea se adreseaza natiunii anuntand intrarea Imperiului in razboi impotriva Germaniei Naziste. Regele vorbeste cu o claritate uimitoare, greutatile de a rosti cuvintele se transforma de cealalta parte a microfonului in intensitate dramatica si mobilizatoare. Depasind greutatile sale, regele spune natiunii ca si ea poate sa isi depaseasca greutatile viitoare, isi poate regasi forta.
Hooper transforma o poveste de viata , chiar daca referindu-se la familia regala, intr-o lupta cu sinele, o eroica odysee psihologica. E o poveste a datoriei fata de istorie, fata de trecutul unei institutii, fata de puterea de a guverna asupra propriilor defecte pentru a putea conduce un imperiu.
Colin Firth este exceptional in rolul dificil al regelui, sustinut de prestatia marelui Geoffrey Rush. Australianul, castigator al premiului Oscar in urma cu 14 ani, este fara indoiala unul dintre cei mai mari actori ai momentului.
In rolul reginei Elisabeth ( sotia lui Albert) , Helena Bohnam-Carter, calma, empatica, iubitoare. Cei trei actori dau consistenta unui film ce impresioneaza si pe care personal il vad castigator al marelui premiu.
« The King’s Speech » si Colin Firth merita cu siguranta sa castige premiile pentru cel mai bun film si pentru cel mai bun actor in rol principal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu