Exista o destul de generalizata perceptie a celor ce se uita la filme si care resping a priori filmele vechi, clasice, filmele alb-negru. Consider ca acestia nu sunt adevarati cinefili, adica iubitori de film. A respinge un film clasic e in aceiasi masura un act anti-cultural precum ar fi respingerea unei sculpturi al lui Fidias sau Michelangelo, al unei picturi al lui Botticelli sau Rembrandt, a filosofiei lui Socrate sau Aristotel sau a unei compozitii al lui Vivaldi sau Mozart. A spune fara a clipi « nu vreau sa ma uit la un film alb-negru » e o dovada clara, in opinia mea, de ignoranta retrograda.
Spun aceste lucruri fiindca filmul care m-a impresionat cel mai mult dintre cele vazute in aceasta luna ( si au fost cateva chiar deosebit de interesante) este « Double Indemnity », film realizat de americanul Billy Wilder in anul 1944. Opera specifica genului « filme noir » deosebit de apreciat in anii ’40-’50 , filmul lui Wilder se remarca prin actori de o senzationala naturalete ( Edward G. Robinson – genial in rolul agentului de asigurari Keyes sau Barbara Stanwick- seducatoare si inteligenta in rol principal pentru care a fost si nominalizata la Oscar).
Actiunea este deosebit de inventiv construita. Agentul de asigurari Walter Neff , indragostit de provocatoarea doamna Dietrichson accepta sa incerce savarsirea unei crime perfecte. Victimei, sotul doamnei D, i se insceneaza o moarte accidentala, in scopul obtinerii unei importante sume din asigurarea de viata a acestuia. Agentul Keyes, este cel care cu tact si experienta uluitoare reuseste sa descopere faptul ca totul a fost doar o inscenare, dar are probleme in a descoperi faptuitorul. In final, totul se transforma intr-un cerc vicios al remuscarii si crimei, al recunoasterii si al regretului tardiv. Filmul creaza o intensitate emotionala specifica filmului noir, un gen ce presupune o atmosfera sumbra, intunecata, cu personaje dubioase, detectivi corupti si femei usoare. Ceea ce insa este cu adevarat remarcabil din punctul meu de vedere este originalitatea trairii personajelor, scenele de un realism dramatic si modul personal in care esti transpus in actiune. Actiunea e narata de personajul principal, care ne face partasi la trairile si emorile sale, la gandurile si sentimentele care stau la baza faptelor sale. Acest mod de a relata povestirea apropie spectatorul de personaj, de intelesul actiunilor sale, de tot ce inseamna filmul. Tehnic, filmul este o imbinare subtila de expresionism german si forta a Hollywood-ului din perioada glorioasa a marilor studiouri, cu evidentierea atmosferei caustice a filmului noir.
Firesc, fimul este o capodopera a genului ( la fel ca de exemplu « The Maltese Falcon », « The Lady from Shanghai », “Sunset Boulevard” ,“The Killing” sau “Touch of Evil”) si poate fi apreciat ca atare de o minte deschisa, de cinefil adevarat.
Daca va plac filmele lui Hitchcock sau v-au impresionat « Taxi Driver » al lui Scorsese, « Blood Simple » al fratilor Cohen, « Basic Instinct » al lui Verhoeven sau « Seven » al lui Fincher sunt sigur ca puteti savura si acest film senzational al lui Billy Wilder : « Double Indemnity »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu